teatrul mihai eminescu- botoşani la galaţi cu “ultimul sutţo”

7 octombire 2009

Aseară la ora 19:30, în cadrul Festivalului de Comedie de la Galaţi, s-a jucat piesa “Ultimul Sutţo” de Dumitru Crudu, în regia lui Alexandu Vasilache. Textul a câştigat în 2002 premiul Uniter pentru Cea mai bună piesa a anului şi în montarea de la Botoşani s-a bucurat de energia dansurilor lucrate de Victoria Bucun şi de scenografia lui Mihai Pastramagiu.În distribuţie: Radu Dragoş, Narcisa Vornicu, Lenuş Rişca, Gina Pătraşcu, Crenola Muncaciu, Marius Rogojinschi, Cristina Ciofu, Petronela Chiribuţă Duşa, Sorin Ciofu, Gheorghe Frunză, Bogdan Horga, Bogdan Muncaciu, Eduard Sandu, Cezar Amitroaiei, Andreea Moţcu, Traian Andrii, Mihai Donţu.

Spectacol de masă, s-a încadrat bine în peisajul unui festival de comedie. Atmosfera din “Revizorul” lui Mălăele s-a combinat uşor cu cea din “Moartea lui Eskrokov “ a lui Sapdaru sau cu cea din “ Moartea lui Tarelkin” a lui Colceag. Mai slabă decât cele trei menţionate, “Ultimul Sutţo” a avut totuşi o atmosferă dominant curată şi energică. Nenumăratele intrări şi ieşiri prin sală au captat publicul, atent până la sfârşit. Comicul a domnit, râsetele au izbucnit dar glumele s-au repetat. Pentru cei care pot râde de mai mult de două ori la aceeaşi glumă, spectacolul a fost delicios. Pentru mine, plictisitor după jumătate de oră cand totul s-a epuizat. Râsetele au continuat şi la fumoar, iar buna dispoziţie i-a facut pe actorii gălăţeni (numeroşi la acest specacol) să strige “Bravo Botoşaniul!”

Un specacol la care nu poţi face o critica de regie penrtru că aceasta mizează strict pe divertisment. Aducerea elementelor contemporane (video, maşinuţa cu telecomanda etc) în timpul Valahiei (secol 18-19) prezentat în piesă, nu a făcut altceva decât să distreze şi mai mult sala, aşa ca ar fi necuviincios să nu fiu deacord cu suprapunerea planurilor temporale. Având în vedere că totul a fost făcut ca să amuze, “Ultimul Sutţo” în regia lui Alexandru Vasilache e un spectacol pentru publicul larg, care îşi atinge scopul menţionat.

Dacă aveţi ocazia să-l vedeţi şi vreţi să “vă râdeţi” un pic, intraţi cu încredere. Dacă preferaţi o comedie mai profundă încercaţi altceva...nu ştiu ce ca eu una nu am râs prea des la teatru...
Foto: Teatrul Mihai Eminescu din Botosani

Publicat de Nicoleta Popescu